Cercetare asupra modurilor de existenta. O antropologie a Modernilor

„O carte numita Cercetare asupra modurilor de existenta, dar cu subtitlul O antropologie a Modernilor , ridica imediat intrebarea: este vorba despre o lucrare de metafizica, asa cum o sugereaza titlul (calchiat dupa titlul operei din 1943 a filosofului Étienne Souriau), sau despre o lucrare de antropologie, dupa cum o indica subtitlul? Un lucru este cert: nu isi propune sa studieze felul in care anumite grupuri umane, mai precis „Modernii”, se pun de acord in atribuirea unei „existente reale” unui lucru in defavoarea altuia, de pilda bacteriilor in defavoarea unicornilor. Latour isi avertizeaza de la bun inceput cititorul: nu isi propune sa studieze „felurile de a vorbi, ca in «teoria actelor de limbaj», ci modurile fiintei”, reluand „vechea intrebare «ce este?» (ce este stiinta? care este esenta tehnicii? etc.), dar descoperind fiinte cu proprietati de fiecare data diferite.” Unii se vor ingrijora. Marea lupta a stiintelor sociale pentru a-si cuceri autonomia fata de metafizica, punand la punct proceduri rafinate de obiectivare – statistici, chestionare, „teren” etnografic etc. – trebuie oare sa se termine cu reabilitarea lui Platon si Aristotel? Nu este aici mai degraba vorba de o decizie de luat: a vorbi „despre moduri de existenta in general”, sau, mai degraba, de moduri de existenta pentru Moderni? Metafizica sau antropologie? Latour e departe de a fi, in contextul actual, singurul care realizeaza ceea ce am putea numi o cotitura meta) zica a stiintelor umaniste , care reactiveaza metafizica atat in contextul „analitic”, cat si in cel „continental” . Dar este, poate, cel mai surprinzator. Nu trece el, deseori, drept acel sociolog relativist care a vrut sa trateze stiintele asa cum Lévi-Strauss si Greimas au tratat miturile si povestile ? Sa fie vorba deci de o dezavuare? Nu, ci mai degraba de o redefinire a metafizicii insesi. Aceasta nu mai apare, de fapt, ca un demers facut pentru a spune un adevar univoc privitor la Fiinta in general, ci ca o „diplomatie” de